În dimineața cu cearcăne înfipte adânc în cer,
Gândesc că ești perfecțiunea întruchipată în felul omului stingher!
Și ca să mă-nalț în veșnicul tău rai
O să-ți mănânc din ochiul crud al verdelui de mai.
O să-mi hrănesc dorința cu sângele necopt al gâtului de ceară
Și cu răceala morții din degete de fiară.
Și-n clipa când la pieptu-ți sângerat mă strângi
Din cer să plouă-n cântec a îngerilor rugi...