Îmi mușc inima de dor și mă frământ,
De parcă pustiul a pătruns în mine.
Mă învelesc cu șoapte aduse din pământ,
De umbra dulcii morți ce pare-se că vine!

Îmi smulg sufletul din piept și-mi este dor
De farmecul acelei nopți de vară,
Dar umbra se apropie și simt că mor,
Fără să te văd și-a doua oară.

Îmi mușc inima încet și mă frământ
Și știu că sfârșitul este-aproape.
"-Aruncă-mi peste căpătâi puțin pământ,
Ca să-mi strecoare somnul pe sub pleoape!"