Neliniștea din cosmos sticlind adânc în stele,
Prin orgi eoliene coboară pe pământ
Dintr-o cometă-n zare, cu coadă de zorele,
Ca harpele din peșteri ce-ntorc lumina-n cânt.

Așa mi-e gândul sprinten, spre tine alergând,
Când tainice izvoare, șoptindu-se-ntre ele,
Cereau să fim alături ca două turturele
Și amândoi în ele să ne scăldăm curând.

Mă cațăr iar pe piscuri, dar nu mai sunt stingher,
Căci sunt bogat în doruri, în vise și-n extaze,
Ca vulturii carpatici, am prăzi de braconier,

Căci tu ești lângă mine - azi plină de emfaze -
Dar, iat-ajungi pe stâncă privind zâmbind spre cer,
Și-atunci te-mbraci, deodată, la asfințit, în raze.