e primăvara glas de mamă
ce naște florile în luncă
și-n ploaie, lacrima-i adâncă
trudite rândunele cheamă

înmuguresc în ram speranțe
și-un verde crud zvâcnește-n iarbă -
lângă uluci, în ie albă
un ghiocel îngână stanțe

pe pajiști, vântul iar dezmiardă
țâșnirea mieilor din țarcuri -
zăpezile pe catafalcuri
plângând se scurg de boarea-i caldă

e primăvara cânt ce duce
un dor din piept în piept spre astre
și-n brazdă, din cărări albastre
așează bob de viață dulce