In maruntaiele sufletului decazut
un demon aprig a luat viata.El vine-acum,asupritor,
sa te-nrobeasca,sa te-arunce-n chinul nesfarsit.
El vine miseleste,cu pasi inselatori,el vine sa dezlantuie furtuna.
El vine sa distruga,sa semene molime ucigatoare...El vine sa omoare!
Cand il privesti foc de gheata te arde,te cutremura,te strapunge.
E fiorul mortii,al durerii,al terorii,al infamiei!
Cum oare e posibil,de crunt ma prigonesti?
De ce nu-mi mai dai pace si iar ma urgisesti?
"Eu sunt constiinta,eu sunt durerea...
eu sunt imaginea sfarsitului,eu sunt putreciunea mintii,
oroarea adevarului,freamatul sufletului.
Eu sunt cel ce-ti roade si-ti musca maretia.
Eu sunt cel mai crancen dusman al frumosului,al pacii...
Eu sunt Demonul Vietii!
Eu sunt cel ce vine si te-arunca in deznadejde,
eu te vrajesc,te-atrag,te-nnebunesc...Eu sunt
cel ce-ademenitor te inrobesc.
Eu sunt calaul,eu sunt ghilotina..Sunt doar betesug!
Eu sunt tiranul ce-ti terfeleste insufletirea.
Eu sunt otrava ce te-ameteste s-apoi te-asupreste,
eu te imbat de bine,te inalt s-apoi te vand...
Te fac sa tremuri,te schingiuiesc in lanturi:
lanturile furiei,urii,remuscarii,patimilor!
Ale slabiciunii,ale angoasei,perditiei!
Iti dau tot ce vrei doar ca s-am ce lua.
Te jupoi de carne,te jupoi de minte,
iti sfredelesc armura puritatii,iti daltuiesc puterea vietii,
iti nimicesc amorul,curajul,te zdrobesc-
atarnat in streangul deposedarii simturilor!
Eu te transform in penumbra si-ti spulber fecioria-
vestmantul aparator de moarte...
Iti secatuiesc credinta si-ti las ca mostenire
mumia colcainda de viemii neputintei...
Iti las durerea,moartea,hazardul si infernul!
Oroarea,josnicia,mocirla si infectul!
Te haituiesc amarnic,te-omor incetisor.
Privesc cu desfatare cand arzi,plangi si blestemi-
cazut in nebuloasa schilodului tau suflet,
cand vad cum tipa-n tine ingerul vietii
caci forta i se scurge si piere,se-ofileste!...
De-acum,ramai numai o pata a ceea ce ai fost,
o amintire-n ceata,
o carcasa vie ce poarta lesul unui suflet inalt,maret,ardent!
Acum esti gol,esti singur,esti doborat de gheata!Esti nedemn!
Esti strajuit de izul rusinii,esti fetid,abject!
Aceasta-i casa mortii,a putreciunii tale!Acesta-i focul vesnic al decaderii tale!!"
Rapus de biciu-ti aprig,blestem a ta venire,
imi plang fiinta-mi slaba si caut mantuire.
Dar tu-mi furi pala vietii,ma lasi fara putere..
Esti Demonul Vietii si-aduci numai durere!
Izvor necontenit cosmarurilor mele,
de ce tu le dai viata si le-mplinesti pe toate?
De ce tu razi cu sila cand ma infunzi in noapte?...