Două sclipiri de stele, apropiate de destin
Transcend peste văzduh, c-un zbor aproape lin.
Închise-n două trupuri, vesele efemere,
Petrec o scurtă viață, plină de himere.

Deși povara grea pe umerii îi încearcă,
Și-a timpului corolă nu pot să mai întoarcă,
Continuă sa meargă înainte, împreună,
Neștiind ce le e scris, pe cer, de sfântă Lună.