îți citesc frumoasa moarte
când zidurile își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
cu câte-o icoană
câte-o mână tremurândă

privindu-ți rochia de mireasă
luciul pantofilor dornici
de trepte
de o caldă descălțare
în lentilele mele negre
se desfac atâția maci să-ți spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
în mine
ca într-o roșie tăcere

îți citesc frumoasa moarte și pășesc
printre oameni în căutarea ta...