ne ridicăm încet capul
ca în ziua când ne-am ciocnit unul de altul
la practica agricolă
și ne-am mirat ce loc frumos de murit
e tunelul în care intrasem
fără să știm.

din toate plimbările
a rămas un covor de hârtie.

râul ce ne-a mușcat gleznele
nu uită.
în mansardă nu era nimic de mâncare,
însă când ai intrat
cactusul a tăiat înserarea
cu o lamă de flori.

citeam filocalia și simțeam acul
care ne coase
ca pe marginile unei plăgi.

pe malul Herăstrăului am îmbătrânit
și-am întinerit de multe ori.