....................................................................................
Ca o pedeapsă ne-a-nsoțit căldura de amiază,
Pân-la pădurea de pe deal, unde nici pic de rază
Nu mai cădea pe trupuri mici și-n ochi închiși cu sila.
Răcoarea umbrei ne-oblojea. Trimise Domnul mila.

Sub noi căruța se văita, gemea la cotitură.
Și scârțâia sub roata grea pietrișul. Ce căldură !!.
Nu glăsuiam niciun cuvânt, n-aveam nici-o dorință
Din cele ce ar fi avut pe drum orice ființă.

N-am fi dorit ca prin popas să-ntârziem sosirea
La țară, la zăvoi, la iaz, la jocul cu " chitirea. "
Dar de vre-un șipot întâlneam, oprea căruța unchiul,
S-adape caii și pe noi, iar lui să-i treacă junghiul.

La deal, ce-i drept, toți coboram să scadă-ncărcătura
Și-n ritm de roți ce-abia suiau, băteam și noi măsura.
Cu mâini ce truda n-o știau, prinși de-osia căruții,
Încurajam și ajutam la pas de deal căluții...

Cu ciudă soarele-asfințea. Pleca la altă lume.
Răcoarea cuibărită-n văi, se ridica pe culme.
Între pământ și cer suflau, păliri de adiere,
Stejarii mari, întunecați, păreau plini de mistere.

Privind la drumul ce fugea-napoi sub roți zorite,
Imaginea broda cu spor, noi basme nerostite.
La-ncrucișări de drum părea că ne pândește-o fiară
Și-n gând spuneam: " De demon rău, ne apără Fecioară. "

Pe ici, pe colo, apăreau făclii ca în poveste.
Lumina zilei stinsă lin, trecuse peste creste.
Când pentru cei din sat sosea sorocul de culcare,
Acelaș scârțâit din zori, se-oprea la poarta mare.

Toți cuibariți în fânul cald, chirciți de nemișcare,
Trăpașii obosiți de drum, flămânzi, plini de sudoare,
Cu nerăbdare așteptam ca poarta s-o deschidă
Mătușa-Ioana și cu drag la piept să ne cuprindă.
.......................................................................................

Curând, tăcerea amorți în noapte-a zilei întâmplare.
Din nou a șters timpul un rând, trecut în calendare.
Ușor din pleoape mai clipeam....trecurăm în visare....
Pe vatră sta un jar nestins, privind pe fiecare....

...............