Toamna-și înbracă straiul de aramă,
Apoi sfioasă-și dezvelește nurii,
Înprăștie în jur fiori de teamă,
Lin rezonînd cu legile naturii.

Un an în plus,la vîrstă intervine,
După o vară blîndă și plăcută,
Văzînd cum frunza pendulând se ține,
Într-o natură strictă,abătută.

Copil fiind nu simți că timpul zboară.
Pașii existenței,îi susții visând,
Toamne tot vin, se-adună,te-nconjoară,
Ajungînd să vezi copiii tăi crescând.

Când vîrsta se așterne peste tine,
Înțelepciunea nu-ți mai folosește,
Anii se sting, nimic nu te reține,
Puterea scade,trupul se chircește.

Aștepți cu resemnare iarna vieții,
Te bucuri de cei tineri,cazi pe gânduri,
Trăiești torcînd din anii tinereții,
Sfîrșindu-te,închis în patru scânduri.