mergând hai-hui,
copacii au în loc de frunze
mătănii.
avionul spulberă
tăcerea-linii în palmă.



*



de la biserică
râul de luminițe
inundă întunecate străzi.



oraș scufundat în tăcere...
făclii aprinse,
răstignită printre stele:
luna


*




linii de tren orizontul taie...

în port viața colcăie-
brațele macaralelor extrag slăbiciuni
din tăria soarelui;

mărfare aduc din îndepărtate țări cântecele gondolierilor.

pe chei,
tristețea marinarului trezește sirena.

devenind roaba luminii,
marea deschide porțile întunericului...



*


nori răvășiți;
urme de plug-din adânc
răsărind soarele...




coajă de ou,
peceți sparte-furnica
înfruntă destinul.



*




în cochilia melcului doarme luna...


pe drumuri cu crengi înflorite,
fluturi de șoapte zboară la tâmple.

curând ne vom întoarce la vechile cuiburi,
curând
vom aprinde la porți lampioane.

ploaia de berze va uda bătătura
cântecului cucului
va împinge pe luciul apei luntrea

nimic nu-i al meu...mă regăsesc în toate...




*



petale albe,
fluturi în zbor, sau un gând
al geroarei ierni?




aprind chibritul;
zboruri de stele la geam-
mirări de-o clipă.


*



dimineață de martie, gelatinoasă...
culorile robite de adevărate străluciri plâng în jeleuri.

noapte capricioasă-
petrecerile în pijamale se desfășoară numai în muguri.

singurătăți luate de vânt și duse în rugina nopții;
aplecată spre tihna cuvintelor,
dumic
gândul amar al uitării.


*


în urma vântului,
măturătorii adună
zborurile poemelor...




fum în curte...
stafiile scutură
merii înfloriți.


*


sare aruncată în flacără-
spre a mări trăirea scânteii,
separă punctele de început și sfârșit ale cercului.

brazde de gânduri-în cuibul bufniței,
răstălmăcesc unirea elementelor opuse,

consumatorii de timp,
vor păstra rădăcinile semnelor
în jarul tămâietoarelor
de pe vârfurile munților.


șamanii
vor număra nopțile;
cititorii în stele
vor descoji zodiile;
jucătorii cu mingea
vor privi
alinierea planetelor.


după scârțăitul balamalei vom percepe prezența spiritelor.




departe de tronuri,
în copilăria scăldatului gol în mare,
căutătorii adevărului
se roagă.




*




poteci spintecă
deasa pădure-copacii
ascund stelele.



chiot de copil:
avion de hârtie
deasupra crinilor.


*



acorduri pentru chitară...
vântul șuieră...
toamna despletește jocuri de copii
prin pustii răzoare.
huhurezul descântă a soarelui rană.

amăgiri-
chipul
trecutelor anotimpuri,
reflectă
în oglinzi sparte.

înțelepciuni-
îndreptări ale cugetului,
oglindesc pe fața nebunului



*



lângă fântână,
călărețul face popas,
setea să-și stingă.
în fânul înmiresmat,
stele doruri alină.




păși împleticiți,
între cer și pământ: zbor.
vis pretutindeni.
ridicându-te din cuib
atingi nemărginirea.




*




vise nătânge de joacă
arsuri ascunse în flori albastru-violet de liliac-
ultima zvâcnire a iernii
ultimele răzmerițe din vizuina somnului...
orbită de pasiune,
Cio-Cio-San
cântă ultima arie


*



vântul nu mai bate,
seara tăceri întinde,
ultima scânteie.
boare printre nori- durerea
alungată în somn...




căutând luna
drumuri dispar în beznă
lumini în iarbă.
clipe de singurătate,
degete ating stele.