Când nu e nici toamnă, nici vară, nici iarnă,
Iar primăvara-i pe fugă,
O fată voioasă, gingașă, senină
Dansează în pași de nălucă.

Căci noaptea măiastră i-a dat iar de veste
Că azi va simți ce-i iubirea,
De pașii-o vor duce-n a vieții poveste,
Să simtă pe ea fericirea.

Și dans după dans, pas după pas,
Se-ntrece cu fluturii-n zbor,
Deodată tăcând, rămânând fără glas,
Cuprinsă de-al inimii dor.

Căci ochii săi simt și fug nemiloși
În spatele ei să se uite,
Cum se tot plimbau doi tineri frumoși,
Iar băiatul dă s-o salute.

- Ce pașii ți-i poartă pe-această cărare?
- O dulce și-amară visare...
- Atunci noi plecăm, plimbare plăcută!
Ei lacrimi obrazu-i sărută...

Și visele-i toate se spulberă-n valul
Ce-n unde se stinge-amorțit,
Iar gândul său fuge întins pe coclauri,
Rănit de-al iubirii cuțit...