Și eu am fost un băiat răutăcios de altădată.
Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri de sânge
cu inimi sfărâmate, de piatră.
Am vorbit se rău genunchii fetelor din cartier-
Eu am pus lațuri la porumbei, lanțuri grele de fier
la cuvinte și frumuseți,
Am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie și una de vieți.

Pe bătrâna proprietăreasă nu eu am împins-o pe scări.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvânt foarte mic.
Aș fi putut avea o inimă mare. Aș fi putut avea
un sânge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grămezi de monezi
în telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respirații, surâsuri lubrice
venite din noapte și ceață, din abisuri, din hău...

Am fost un copil rău.
Degetele mele au atins ceva neclar, între secure și gâde,
părul meu blond a visat să fluture piramide-
să respire parfumuri de Trinidad, de ghirlande și salbe.
Mâinile mi le-am ars la mirajul țărilor calde.

Împrăștiat în lume am fost copil rău și blond
al speranței de-a fi, al disperării de-a fi fost.

Uitat de toți, în mansarda unui surâs mi-am învățat
povestea celor o mie și una de nopți pe de rost.