Am învățat să plâng cu zâmbetul pe buze
Am învățat să râd când sufletul îmi plânge
M-am săturat să-nvaț pentru aplauze
Vreau doar să plâng... nu mă respinge

Am spus mereu tot ce-am gândit
Gândesc acum că am greșit prea mult
Greșind la toți v-am dovedit
Sunt mut! nu pot decât s-ascult

Am vrut să renasc din cenusă
Am vrut să scot scântei din praf
Dar parcă aștept să intri pe ușă
Să citim un ultim paragraf

Am încetat să cred în miracole
Un miracol ar fi să mai trăiesc,
Supraviețuind în proba cu-obstacole
Să-ți mai spun o dată te iubesc!

Am murit acum... și nu regret nimic
O foaie ș-un creion să-mi pui deoparte
Să-ți scriu când vântul bate-anemic
Și când mi-e frig mă-ntorc pe-o parte

Am putrezit prea repede o viață-ntreagă
E-atât de lungă moartea și nu mă mai întorc
Sărută-mă ultima oară cu vlagă
Te-aștept în gradină, în luminatul Eden urc...