Sărută-mă, iubito,
eternitatea trece repede, să știi,
nu vom avea întotdeauna
aceeași poftă de-a iubi,
sărută-mă acum cu guri flămânde
de lupi, de îngeri, de copii,
întinde-mi pe cearșaful nopții
trupul meu alb cu suflet gri,
decojește-mi carnea cu
buzele-ți carnivore și moi,
treci dincolo de sânge,
până la esența din noi,
fără cuvinte, fără regrete,
fără pudoare,
să ne hrănim fiecare
din fiecare;
din cărnurile noastre
să iasă aburi și fum,
căci nu ne vom mai iubi vreodată
așa cum ne iubim acum.
Dă-mi totul degrabă,
dă-mi fără să ceri,
ah, dacă ai ști cât de repede
astăzi se transformă în ieri,
dă-mi totul, iubito,
dă-mi fără rușine
căci spaimă cumplită mi-e
de ziua de mâine
când vom fi îmbrăcați
și stingheri,
și nu vom mai ști ce-i iubirea
ori cine suntem.
Iubește-mă azi, de poți,
în tăcere,
o mie de cărți ofer
pe-o singură mângâiere,
iubește-mă tandru, iubește-mă crud,
iubește-mă în orișice fel,
n-auzi cum gâfâie timpul?
Mi-e spaimă de el.
Vreau să uit de toate,
vreau să uit de lume,
iubește-mă adânc,
ca într-o rugăciune.