De ce Te reverși din mine, Doamne
Cu ochii-Þi negri lucindu-mi din icoane
De ce mă ții în brațe ca pe-o carte
Când eu nu vreau să-Þi stau așa departe?...
De ce nu mă mai lași odată-npace
Să-mi trăiesc viața cu gândul Tot la moarte?

De ce? De ce? De ce mă chinui
Și mă sapi cu o Lumină
Ca o coropișniță o rădăcină?

Mă chinuie-ntrebări, vezi bine
Nici somn nu am, mi-e gândul Tot la Tine.
Tu ești Surpriza și Dragostea și Învierea
Dar până sa te simt
Ai scos din mine Fierea!

Am fost haină, rea, nebună de legat
De ce Tu, Doamne, nu m-ai apărat?!
De ce n-ai stat aproape când sufletu-mi țipa?
De ce Tu, Doamne, m-ai aruncat pe jos
Din poala Ta?...

Știu, m-ai certat cu friguri pe căldură
Ai vrut să știu de Dragoste sau Ură
M-ai vrut și m-ai avut în palmă
Și-ai vrut să mi se spună...Doamnă!