tu ești femeia-om
ai gâtul înfășurat într-o basma
îți cresc pe corp frumoasele femei
în casa de alături pe masă o bucată de pâine mucegăită
în sobă parcă același foc ardea
doar când îmi aplec capul spre pieptul tău
văd oameni, oameni lângă oameni
aceleași locuri pline cu soldați
aceleași mame care plâng îndurerate
copiii lor, copiii noștri
iubiri și despărțiri frumoase


eu sunt un simplu om
ce stă la masa unde ieri
copiii lor, copiii noștri
spuneau povești.