Copilărie,vis frumos
Plăpânzi copii am fost odată.
Crescând cu zâmbetul duios
Azi, pașim spre altă poartă.

Aripi ne cresc, plecăm în zbor
Pe drumul încurcat al vieții
De liniște și jocuri ne va fi dor
În zorii dimineții.

De brațul mamei călduros
De vocea ei cea dulce.
Și tot ce a fost până acum frumos
Încet încet se duce.