întotdeauna când vreau să-ți vorbesc
nu răspunzi.

poate că este mai bine așa.
astăzi n-aș fi avut multe lucruri să-ți spun.
ți-aș fi povestit cum mi-am plimbat câinele
cum ne toropise amiaza de vară
cum răscoleam după umbră prin burta orașului.

dacă găseam puțină-ndrăzneală ți-aș fi zis că în ultimul an
am învățat să îmi fie dor în chip rezonabil.
uneori mi-amintesc ce era fericirea
și scriu tot mai rar poezii.
despre celelalte am fi tăcut împreună.
poate am fi vorbit iar despre cunoștințe comune și cărți.

*
sinceritatea e un căluș îndesat în gura iubirii.
mi-a trebuit o altfel de moarte să aflu
că cel mai tăios urlet
e liniștea.

*
acum câteva nopți te-am visat.
adunai îmbrățișările noastre.
le scriai pe o piele
mătăsoasă și umedă
cu atâta grijă desprinsă de trup
încât șirul cuvintelor tale
nu avea nicio cută.

*
mi-am cumpărat un ghiveci de argilă.
i-am găsit un loc potrivit pe balcon
am plantat bulbi de crin seara mă așez lângă el
și citesc. orizontul își arcuiește spinarea și-mi sare în brațe ca o pisică sătulă.
îl mângâi. își ascute gheara de coapsele mele
torcând.

*
nu-mi lipsești. doar pe mine
nu mă regăsesc deseori.