Mi-am julit ieri genunchii,

M-am împiedicat și am căzut pe treptele uitării.

M-au durut toate visele,

Și gândurile mi s-au învinețit.


Ca să mă ridic tu mi-ai întins mâna,

Era umedă și-aluneca în trecut,

Era caldă și simțeam că mă sufoc

De atâta uitare.


I-am cerut iertare mâinii tale.

Ea a vrut să mă alunge.

M-am prins de încheietura ei

Și am plâns.


Palma ta s-a umplut de lacrimi.

Mâna s-a scuturat de trecut.

Și a stat așa întinsă, încremenita în prezent,

De atâta primavară mirosind.