nu-mi este dor de tine.

doar ploaia asta de mai
care-ți poartă mirosul și gustul sărutului
și râsul
și zbaterea venei subțiri
de pe braț

doar ea
adună timpul cum adună țărăncile preșul cel bun
după ce au plecat musafirii.

strâng pleoapele. vântul spulberă un iz de cuib nou
și de liliac scuturat. nu-mi este dor de tine

doar seara asta jilavă
mi se încâlcește în piept
ca un mosor dat de-a dura
printr-un câmp necosit.