E toamnă iar în pragul casei mele
Și frunze arămii în sufletu-mi se cern,
E toamnă iar la geamul meu
Și crâncene furtuni îmi poartă strigătul de dor.
Să te mai văd o dată, trecând prin fața mea,
Să mă privești ca pe-un străin, pe care parcă-l ști de undeva,
Să te mai văd o dată, senină și frumoasă...
Ș-apoi în mine însumi, ușor voi să mă sting.