Cu cerul dimineții
sub tălpi,
dau voie umbrei mele
câteva ceasuri
pe zi,
să migreze.

O urmăresc
prin tuburile norilor
cum bea
din genele streșinilor
și o trimit
să se uite
dacă hergheliile mele
de inimi
au loc
între coastele tale.

În caz afirmativ,
astup locurile goale
cu petale de îngeri,
deschid cerul
spre alte dimineți
și-mi reiau fericit
rutina.