cîteva cuvinte despre cîteva lucruri
pe care le găseam amîndoi potrivite
și pentru care eram în stare să ne dăm viețile unul altuia
stăteai relaxată în fotoliul tău –mai ții minte poziția lacrimei-
așa o numeam în joacă atunci cînd te scurgeai spre pămînt
și eu cădeam în genunchi ca după o secerare nereușită
să te stropesc picătură pe toți pereții.
și azi mai șterg uneori faianța de pe hol
ghivecele cu pămîntul uscat de la ultima joacă
păreau normale florile azi doar cuvintele despre flori
și cîte nu mai păreau normale
azi cuvintele nu prind forme
nu le mai găsesc potrivite între mine și pereții aceștia
pe care cu obstinație îi șterg zilnic
pînă se subțiază de tot
pînă mă subțiez de tot
pînă cuvintele trec dincolo.