am parcurs kilometri de sange in vene,
m-am odihnit facandu-mi-se o si mai mare lene,
am atins placa de azbociment
si mi-am dat seama ca sunt incoerent.

ce de mai lume, Doamne, de lumanari
si parca zi de zi apar tot mai multe carari
toate-nspre tine si dinlauntrul meu,
paradis in cioburi, armaghedonul meu,...

am dat telefoane peste telefoane
la numere confuze strigate-n patefoane,
te chem mereu cu fiecare gangurit
al celui ce nici nu a rasarit.

acum mai ai e-mail, acuma nu,
ce se intampla cu adevarat stii numai tu,
ce s-a-ntamplat in firavul trecut
imi amintesc doar dupa ce am baut.

stiu, te cheama la fel, cum si pe mine
ma cheama toata lumea dupa tine,
mai da un semn sa stiu pe unde esti,
demon si inger, stea intre stelele ceresti.

nu trebuie sa te mai chem, ai inteles,
iti scriu acest poem din mers,
trebuie sa ma chemi doar tu, ca inainte
si eu sa vin tragand amarele cuvinte

inapoia mea,... asha!