Beau din licoarea păcatului
Și te privesc…
Mă pierd printre umbre,
În măreția noptii
Și te iubesc…
Cu colb de piatră rară
Pictez al tău chip
Pe pânza sufletului meu
Sperând că asa te voi avea,
Că înlănțuit în meandrele
Iubirii mele
Nu mă vei parasi…
Atât de ispititor este păcatul
Și atât de dulce este moartea…
Încet mă retrag în cavoul meu
Plin de flori uscate…
Culorile sunt încă vii
Atât asteaptă un strop
Din dragostea ta…
Și vor reînvia…
Precum Hristos!
Acum când noaptea e în toi
Tu îmi aduci în dar
Doi trandafiri negrii
Și-o dragoste pustie…
Mă-nvelesc cu plapuma durerii
Având speranța
Ca în urmatoarea noapte
Iubite,te vei întoarce…