"La chair est triste, hélas."
- Stéphane Mallarmé


PRIZONIERUL TIMPULUI

Nu-mi mai spui nimic.
Nici måcar ca prezentå.
Må asez si må ridic,
îti zâmbesc de complezentå.

Porti rochia decoltatå.
Eu må mai uit la pendulå
si o tot astept så batå.
Iar tu îmi zâmbesti credulå.

Servim împreunå ceaiul.
E un moment delicat.
Eu îti admir evantaiul
si-mi multumesti apåsat.

ÃŽmi råsucesc usor bastonul.
Ce m-as ridica så ies!
Ori de-as schimba putin tonul,
så-ti dau cumva de-nteles!

Dar nici aståzi nu cutez!
Vremuri noi de vor veni...
La ele pot doar så visez,
cåci atunci nu voi mai fi.