Noi suntem cei singuri,
Părăsiti de zeitate,
în căutare...
Străbătând acelasi drum
spre regăsire
încercând sălbatic
(foarte sălbatic)
să ne mântuim de păcate;

Noi suntem aceia
aceia cu atâtia zei
dar cu nici unul,
Pentru că el,zeul cel mare
ne-a sărit,
ne-a scăpat
Iar noi i-am alunecat
printre degete,
Ca un plânset fără întâmplare
alunecând printre sfere plate
ne-am separat
de zâmbetele celelalte
Și am căzut aici
si am adormit aici,
undeva printre secundele
ce nemaistiind să tacă,
acum zbiară...

Iubire...
eu spun:
marea noastră necunoscută
iubire...
eu spun:
odată...
Iubire...
eu spun:
întâmplare trecută,
întâmplare pierdută
Iubire...
eu spun
(acum)
..niciodată.

Dar eu sunt trist,
dar eu sunt pesimist,
Dar eu sunt argonaut
călătorind înspre odată,
călăreț de cal tăcut
Vânându-mi zeul tânăr
răsărit în ogradă,

Eu nici măcar nu exist,
(nu exist nici măcar)
ah,sărmană iubire
stigmatizată închipuire...
Si timpuri trase
aleatoriu în fire
ca peste arce de coardă...