mi-am urcat gândurile pe colina cea mai înaltă
a nopții
orașul dormea căpătâi
sub fluviul timpului
până la marginea lumii e doar o grădină
trandafirii cresc unindu-se cu Dumnezeu

unul mă jefuiește de dor

mi-e plină inima de ghimpii lor
animal neîndemnatic în căutarea sânului
clipa aceasta
desenează ceruri aurii
în jurul nopții

liniștea se înalță
se face secure

cade