va veni altă toamnă și poate-un nărav
voi deprinde cu frunzele-n foc să mă nărui
amăgindu-mă-n van că mă știu să mă dărui
când pe umeri port brume cu scrâșnetul grav

voi ascunde mereu între sân și cămașă
mere roșii în care mirosu-i păgân
m-aș închide în inima lor să rămân
învelită-n arome ca pruncul în fașă

altă toamnă și eu alte haine să-mi pun
aducându-mă singură-n ghearele sorții
prin orgolii zâmbind slăbiciunii și morții
când pe vârfuri mă salt bună seara să spun