azi azi-ul e un cimitir al elefanților
plin cu oase de șobolani

e păcura cu care machiază oamenii cărțile
și le pun să se uite la minunea-foc

e tastatură fără negrele
semne de pe ea

e azi-ul când conștiința
depune în paharul de pe noptieră
proteza

azi azi-ul suntem noi
și sincer
ne cam strânge la subraț
veșnice sperietoare-de-mâine