ai mâini de lemn
ca un dulap Biedermayer
se afundă în umerii mei
încet calculat cu putere
așchiile îmi împodobesc pielea
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
îmi zgârie clavicula.
degetele zdrobesc oasele in strigăt
semăn cu un manechin din vitrină acum

mâinile mângâie sangele care
înmoaie fiecare nerv
așchiile fac găurele in plămâni
ca să intre soarele
cuiele cu care sunt prinse încheieturile
se prind de coșul pieptului
degetele smulg pielea
ca și când aș fi un măr de curățat

mâinile trag coloana vertebrala spre ele
ca o trestie
așchiile construiesc figuri geometrice în stomac
cuiele cu care sunt prinse încheieturile
trag intestinele după ele
degetele scriu poezii pe coapse
ca un centaur fără cap sunt

mâinile ating scobitura coapselor
țin venele cuminti
așchiile fac arici din genunchi
cuiele cu care sunt prinse încheieturile
se infașoară în jurul pulpelor
degetele intorc gleznele cu fața la soare
asa începe o oala inainte de modelaj

mâinile se strâng in jurul degetelor mari
de la picioare
așchiile cad înspre noroi
cuiele cu care sunt prinse încheieturile
clănțăne pe asfalt
în grămadă rămân dinți și ochi

mâinile ard cu pocnet pe cărbuni
nervurile lor de dulap
așchiile sar ca licuricii
cuiele care țin încheieturile
se topesc sub ciocane
din mine rămân unghiile.