Din zarul aruncat pe masa verde a izvorit un trandafir
Ce creste nu dintre picioare ci din ascunsul lui corbett.

Impartirea cartilor e un moment desuet dar se dau peste tot
Cu acelasi zimbet impartial de menuet jucat in citi vrei tu.

Hu hu la masa verde e o bufnita rozalie ce cinta cu glas mieros
O melodie pe care-o asculta cineva pina durerea i-ajunge la os.

Cu zarul si cartile vechi nestiute se desfata o curva batrina
Ce odata a fost primadona la teatrul de vara fara de rost.

In cuibul de nobili a patruns fara veste un om nepatruns
De neobositul noroc si se roaga pentru o singura dama.

Ea vine si il roaga sa-i toarne o gura de ceai in paharul de-argint
Uns cu gainatul de zina de la petrecerea din ajun.

Ce tinar fara prihana se uita-n oglinda acum si nu vede-n ascuns
Caci e fara stiinta de sine si nu cunoaste lumea deajuns.

La jocul cel mare nu va mai fi chemat strigarea demult s-a facut
Si lui i-au dat o calimara si-o pana pe care in taina pentru el o ascut.