Ești umbră sau ești soare
Când treci pe dinainte-mi
Așa nepăsătoare?

Un ocean de patimi
Tu ai stârnit în mine,
Amare mii de lacrimi...

Și visuri de iubire
Când mă priveai agale
Chemarea din privire...

Surâsurile tale
Săgeți înveninate
Mă străpungeau fatale...

Șoapte necugetate
Lăsai ușor să cadă
De pe buzele-ți coapte...

De ce fu scris să vadă
Ochii-mi plini de dorință
Trupu-ți fin de zăpadă?

De-atunci de suferință
Sufletu-mi e umbrit;
În nouri de căință

M-ascund necontenit
Departe de-al tău soare
De doruri pustiit...

De-a pururi călătoare
Ființa-mi naște umbră…
Tu treci surâzătoare

Mereu în gri penumbră,
Pierdută pentru mine
În depărtarea sumbră…