În livada balconului meu cresc perdele
și cerul dă până la vecinul de sus,
aicea-mi zemuiesc meditațiile,
pe crengile hârtiei de spus.

Gravitația veiozei aprinse atrage de pe-alee,
uniform accelerate păreri de confrați:
"Cred că-și compune o nocturnă sihastră,
sau poate că-și numără banii furați.

Plănuiește, sigur, "din cuțâte și pahare",
o lovitură într-un castan înflorit,
o să vezi că o să-și dea și doctratul,
în rezistența la neadormit.

Poate că falsifică certificate de proprietate,
pentru vreun gol din stomac,
și pe scara Rihter a societății își face
o friptură în sângele propriu de rac.

Sau poate că-și păzește concitadinii,
de vreun meteorit iscat din senin,
dându-le și o statistică, spre dimineață,
cu microbii pe cap de vecin.

Mi se pare că are și stetoscop la purtător,
pentru tahicardia fulgilor dintr-o plină ninsoare,
și Târnavei i-a suflecat brațul, am auzit într-o zi,
să-i ia tensiunea sa de răcoare.

Neîndoielnic, e infestat serios de muze,
și-un existențialism mai curajos l-a mușcat,
trebuie injectat cu materialism dialectic,
și cât mai repede apoi internat.

În plata Domnului, de fapt, lăsați-l. Lăsați-l în pace!
E netrasmisibilă boala ce-o are, oricum,
și-ndefinitiv, viselor noastre de mâine,
le chiar prisosește acarul Păun?"