Ploaia pe zid, subțire, rece, perlată,
Un bob de rășină mirositor pe ramura de cireș,
O pasăre pe turla bisericii reformate, în piață,
Toc! toc! cu bastonul lui alb orbul,
Tic! tac! ceasul învârtind orele de sidef,
Fiu! fiu! polițistul de sticlă cu ciudata lui cască de sticlă,
He! he! bărbații în fața halbei cu bere, privind femeile care trec.
Un telefon din provincie sunând în singurătate, în ceață,
Trenuri trecând fulgerător prin fața ferestrei, pe cer
Ziua țese o plasă cu mici întâmplări, cu imagini, cu sunete
Corpul o simte pe tâmple, pe spate, pe nervi
Toc! toc! cu bastonul lui alb orbul,
Tic! tac! ceasul învârtind orele de sidef.