lăsați-mi caii liberi
sunt tineri și focoși
și au în piepturi setea
de pajiște-nverzită
n-au cunoscut nici frâie
nici biciul ce-i irită
să fie la căruță
doar cai trebuincioși

sunt caii-aceștia liberi
averea mea deplină
și-o-mpart cu bucurie
și ochii umeziți
am să vă simt chemarea
de vreți să mă primiți
cal alb cu ochi de apă
și coamă de lumină

e câte-o zi anume
în care mult prea tristă
simt degetele moarte
și ochii fără văz
atunci în toată casa
îmi încolțește-ovăz
de teamă că-i minciună
și caii nu există