Ochii negri
ai sangelui de razbunare
curg incet,
ca lacrimile tacerii
dinaintea razboiului…
Sa ma razbun?
Ochii rosii
de furie ai sufletului
se infiltreaza
prin piele,
ca focul
ce va cuprinde
o incapere…
Sa fiu furios?
Ochii galbeni
de iertare ai toamnei
cad in lupta
cu constiinta…
Sa iert?
Ochii albastri
De sinceritate ai marii
te atrag incet
in larg
si incep
sa se tulbure…
Sa fiu sincer?
Ochii verzi
de perfizenie ai sarpelui
musca o data
dar sigur
si te lasa
fara replica…
Sa fiu perfid?
Ochii gri
de nedreptate ai norilor
fugaresc incet
cerul pur
din suflet…
Sa fiu nedrept?
Ochii violet
de iesire in evidenta
ai florilor
din iarba
rasar
lasand iarba
in umbra…
Sa ies in evidenta?
Ochii portocalii
de nesiguranta
ai gustului portocalei
tin aroma
in cochilia moale…
Sa fiu nesigur?
Ochii cu celelalte culori
de intelepciune ai naturii
cuprind tot
in suprafata,
uitand
de caldura nucleului…
Sa fiu intelept?
Mai ramane
singur si diferit
Albul;
a ramas
cu celelate culori
si cu cealalta non-culoare
intr-o separare
destul de mistica…
Albul s-a nascut
dintr-o combinatie
a tuturor culorilor nobile…
Ochii albi
de puritate in dragoste
ai pescarusului
se urca la cer
si uita de timp
si de rautatea
degajata de pamant…
Sa fie dragoste pura!