în noaptea asta vreau să fiu lucrezia borgia
rochia mea pătată de sânge seamănă cu un steag al victoriei
durerea alunecă ușor spre dreapta, în apele murdare, animale vii îmi fac cu ochiul,
dincolo nu există iertare
poate
merg pe tocuri până la inima ta, ating spaima
întunericul se preface în țărână ușoară,
se duce suspinând convoiul zilelor în care ne-am imaginat că suntem liberi.