sunt unul dintr-ai voștri din cetate
de ce vă pasă vouă-mi pasă mie
atâta doar că eu prin poezie
vă scriu mesajul meu cu simplitate

de sunteți răi de gură câteodată
prea rar mai sare unul la bătaie
vă stingeți iute ca un foc de paie
și poarta o lăsați tot descuiată

dac-ați putea privi de sus cetatea
e-un cuib înconjurat de-un lanț de munți
ca niște voievozi purtând pe frunți
însemnul că-i a lor eternitatea

de-acolo văd eu lumea cel mai bine
pârâul șerpuid din loc în loc
și câte-o stâncă fără de noroc
mărturisind de oameni și jivine

sunt unul dintr-ai voștri și vă știu
pe fiecare-n parte după nume
mi-e bine-aici că voi îmi sunteți lume
și cu nici unul nu mi-ar fi pustiu

eu nu scriu despre voi povești sau glume
chiar de-am să stau pe unii să-i ascult
vă voi iubi pe voi tot cel mai mult
oamenii mei din colțul meu de lume