Aș urina până s-ar scurge din minte tot universul lichid.
Aș scrie până ce tot cuvântul din mine ar deveni vid.
Aș iubi până ce toată inima nu ar mai bate în piept
Și aș înota până ce malul apei s-ar sătura să îl mai aștept.

Aș bea bere până aș deveni un ocean planetar și poate mai mult.
Aș construi până ce nu aș mai avea cărămizi și pământ.
Aș sluji la altar până ce pâine și vin nu ar mai fi
Și aș trăi până dincolo de ceea ce mintea nu poate gândi.

Aș călători ca o arcă purtând în mine o lume întreagă.
Aș visa vise ce prevestesc lumii viitorul să și-l aleagă.
Aș colinda codri, câmpii, munți și mări necunoscute.

Aș nedormi nopți și aș iubi femei cât mai multe.
Aș fi din cel mai înalt vârf de munte un unic izvor
Și m-aș răstigni încă o dată în același decor.