Aș lupta până armele s-ar preface metal lichid
Aș scrie până ce tot cuvântul ar deveni vid.
Aș iubi până ce inima nu ar mai bătea în piept.
Aș înota până ce malurile s-ar sătura să le aștept.

Aș ploua până aș deveni un ocean planetar și mai mult.
Aș construi până ce nu aș mai avea cărămizi și pământ.
Aș sluji la altar până ce pâine și vin nu ar mai fi.
Aș trăi până dincolo de ceea ce mintea nu poate gândi.

Aș călători arcă purtând în mine o lume întreagă.
Aș visa viitorul, aș învia morții, aș vindeca orice plagă.
Aș preface treizeci de arginți în stele, în aripi, în pietre.

Aș mărturisi Evanghelia mai bine decât Pavel și Petre.
Aș duce în spate o galaxie și-n piept un suflet de om.
Și m-aș spânzura cu-aceeași frânghie, de același pom..