Acum,
în repaus...
dau drumul umbrei mele
din lesă
așteptând...
avid așteptând
îngerul meu tatuat cu mălini de cimitir
să jucăm pocher
cu sufletu-mi
și solda mea de lacrimi nefolosite
și-n arabescul noptii pleșuve
inveșmântat
cu mine
doar trupu-ti cer neplâns
mai dulce chiar
decât iubirea.