Stau atârnată la intrare
cu umbra unui text
dospită-ntre riduri,
blazonul casei mele
are culorile neted amestecate cu rod,
coridorul pe piloni de plecare
adoarme.
Nu voi reveni,
am trupul distant,
destest simetria în care am fost încrustată.
Topesc
arome de zid pe sub ușă,
înalț zburători spre final,
epilogul se strigă singur.
Voi sparge trepte spre umărul tău,
ca o ruta ocolitoare
a acestui prezent.