Plictiseala ma loveste pe zi ce trece tot mai rau
Rutina ce odata a fost entuziasmul imi roade inima
Dragostea s-a transformat intr-o monotonie
Si viata mea a devenit neagra ca si ura
Gri, negru, maro imi zugraveste viata
Plumbul imi caracterizeaza viata si sufletul
Si metalul rece, ascutit sa-mi mangaie venele as vrea
Dar nimeni din jurul meu nu-si da seama
Nu imi inteleg dorintele de mult avute
Ma vad ca pe-un om fericit si foarte implinit
Zambetul meu inghetat ii prosteste,
Zambetul meu atat de bine zugravit ma arata fercita,
Cand in mine zace dorinta uitarii
Dorinta aceea arzatoare a mortii ce creste tot mai mare
Pe zi ce trece.
Cu aceasta rutina am fost pe veci blestemata
Cu aceasta plictiseala poate am fost binecuvantata
Dar demonul ce zace-n mine
Nu ma lasa sa-mi accept soarta...
Ma indeamna, ma sfatuie sa uit, sa dispar
Din lumea aceasta care imi da un gust amar.