Cu fiecare vorba,
Cu fiecare gest,
Un vis eu retraiesc.
Dar e doar o iluzie,
Si totu-i o confuzie,
Eu doar ma amagesc.
De fiecare data cand te privesc,
Un sentiment trezesc.
Si iarași e tarziu,
Si iar nu pot sa dorm,
Caci in fiecare seara
Suspin de al tau dor.
Afara din nou a plouat.
Si curg picaturi de apa,
Ca lacrima usor de pe obraz.
Si mai mare e al meu necaz,
Caci cerul, ca si gandul meu,
E iarași innorat.
Sunt pierduta printre ganduri iara,
Si din nou, mai arunc o privire-afara.
Un inger mai astept ca sa apara,
Caci chinul ma omoara,
Si iar m-am intristat.
Intunericul ti-a acoperit chipul,
Tacerea ti-a sters ultimele cuvinte,
Peste mine a pus stapanire somnul,
Incet, totul, mi-e limpede in minte.
Lafel s-au dus si vesnicele regrete,
Si norii s-au imprastiat.
De durere, sufletul acestei biete fete,
S-a eliberat.
Si acea buna zi a venit,
Ea sa te iubeasca, a incetat.
Caci visul i s-a indeplinit.
Acum poate ochii sa-i deschida,
Sa priveasca neincetat.
Si sa vada o noua zi:
Un rasarit sau o noapte cu cer instelat.
Durerea numai poate s-o atinga,
Ea este acuma fericita!
Si cerul numai este intunecat.