Copacii obosiți de floare
Se lasă mângâiați de vânt
și mor încet cu fiecare
șoptit cuvânt

Orbiți în razele de soare
Fluturii cad peste pământ
Privește, prada de culoare
e un mormânt

În simpla noastră încercare
De-a fi mai mult decât ei sunt
Murim încet cu fiecare
șoptit cuvânt

Ale noastre aripi solitare
Despică al timpului descânt
Sau... însoțindu-ne-n cărare
ne sunt mormânt