Turma mea de stele a-nceput să cadă
Dansând una, două, ca la promenadă.
Însă nu mă plâng, c-am o emisferă
Cu un cer întreg prinsă-n butonieră.

Turma mea de îngeri am trimis-o-n zbor
Ca pe porumbeii jucători în stol.
Știu că vor veni înapoi la mine
Să-și încarce săbiile cu lumini divine.

Turma mea de vise s-a prins în cuvinte.
Sângerează crudă peste foi livide.
În zadar o mân, în zadar o plâng…

Lâna ei de aur nu o mai adun.
Pot doar să îi cânt duios fluierând
Iarba ce o paște, ceru-albastru, sfânt.