Păvălică lu Scovardă șî ortaca lui, Florica,
Or plecat în lumea largă la Cicago-n Ameríca.
Ș-acolo, cum nu făcură, cum făcură, țușe-i tata,
Uice că să-mbogățîră șî-ntorc banii cu lopata.

D-aia, Dumnezău să-i țînă, că nepotu Păvălică
An dă an să-ntoarșe-n țară dă Sântămăria Mică.
Cheamă lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
Ca să deie la tot natu cîce-o sută dă dolari.

Ș-uice-așa, ne adunarăm, cum fășeam dă cîțva ani,
Babe, moșî, copii dă țîță, să ne deie iară bani.
-Draji săceni, înșepe-a spune, cum stăcea suit pă bină,
Că oprisă lăutașii, la bisărică-n grăgină.

Șciț voi, fata me, Doinița, o intrat la facultace
Să să facă doftoriță, ș-acolo-s cam scumpe toace.
D-aia, fi'ncă anu ăsta cheltuielili-s cam mari
Iaca-i musai să vă dau numa șinșizăși dă dolari.

Þîn-ce-atunși potop da zarvă, suduieli, fluierături,
Cum ieșau bătu-le-ar focu, dîn spurcacili dă guri:
-Pringeț hoțu!...Hoțu, hoțu!...zbiară baba lu Topală,
C-ăsta vre' pă banii noșcii ca să-ș țînă proasta-n școală!