între noi doi tăcerea își făcuse
culcuÈ™
din păsările întrebărilor nepuse
liniști curtate de nori
pe liniști apuse
râdem sau plângem în vis nepătruns

între noi lacrima dimineții
sparge zidul ce n-are ferestre
ne rătăcim pașii în zestre
mirată și lungă cât somnul nebun
ce tace-n oglindă

sărut tâmplele dimineții
ce poartă-n pântec
iertarea întunericului
aud cum plângi alături un descântec
spre minunarea clipei
îndesită-n fum
ce-și suge laptele-n tăcere

tac clopotele ultimului nostru sărut
ca o vioară întoarsă pe sfoară
acasă